Casa Dexi are onoarea de a fi a al doilea subiect pe acest blog la secțiunea deloc onorantă de #VeryNașpa.

Primul din serie a fost Mohi Younesc de la Phoenix Entertainment, care – între timp am aflat – a mai dat țepe de astea la mai mulți cunoscuți, deci aveți grijă la el, foarte mare grijă.

Dacă vă întrebați (cei mai atenți dintre voi, desigur; cei care îmi faceți onoarea să mă citiți mai des, firește) de ce am doar doua articole din această serie, când lumea asta este plină de subiecte parfum de beton de brici pentru #VeryNașpa, ei bine, răspunsul meu este că io încerc în viață să văd mereu și mereu partea plină a paharului.

Adicătelea, atunci când se poate, să o ard pe pozitiv. Și doar când nesimțirea, tupeul sau ghiolbanismul unora atinge pragul ăla de fierbere să mă enervez și să scriu.

Cum mi s-a întâmplat cu Casa Dexi. În care caz tot pe feelingul aspiraționalo-motivațional (ca să îi zic așa…) vreau să merg, adică dorindu-ne îndreptarea păcătosului, nu pedepsirea lui.

Mă rog, faptul că lumea o să găsească blogul meu în căutările după Casa Dexi tot un fel de pedeapsă este. Dar, aia e, o băgăm la #Pățăști și mergem mai departe.

Dar înainte de a vă spune care a fost faza, un moment foarte important: băi, dacă vreți să fiți parte din ceva foarte tare, musai trebe să vă gândiți (măcar!) dacă nu ați vrea voi să veniți la Open Air Blues Festival de la Brezoi (am aici toate informațiile de care aveți nevoie).

Credeți-mă, ediția din 2020 o să fie aur, aur curat. Io atât vă zic, nu ar fi rău să vă gândiți că meritați așa ceva 😀

Zic despre festival pentru că pățania de mai jos cu Casa Dexi s-a întâmplat fix în acest context, când încercam să găsim locuri de cazare în zonă pentru niște prieteni, pe care chiar am vrut să îi aduc la festival, ca să îi conving că e beton.

De ce m-am enervat pe Casa Dexi

Primul motiv ar fi că am rezervat de pe Booking.com la cei de la Casa Dexi în urmă cu vreo două luni. Și nu doar că am rezervat, am și plătit. 840 de lei.

Am primit confirmarea că totul e în regulă și ne-am zis aia e, ne-am scăpat de o grijă. Zici?

Păi, nu primim noi DUPĂ 1 LUNĂ de când ne-au luat banii de la cei de la Casa Dexi mesaj că ”ne pare rău dar nu avem disponibil în acea perioadă?” Păi, primim, desigur.

Și nu mai primim noi de la ei, DUPĂ 1 LUNĂ de când ne-au luat banii, și mesajul ”vă rugăm să anulați?”. Păi, primim. Căci, nu-i așa, mai bine să anulăm noi și să pierdem niște bani (căci așa funcționează treaba), decât ei, în mărinimia lor celestă și să piardă ei niște bani și niște buline roșii la cei de la Booking.

V-ați prins? Casa Dexi îmi ia banii (non-refundable, desigur), mă ține o lună în neștiință (timp în care evident că s-au dus dracului toate șansele să mai prindem ceva cazare în zonă, chiar rupe festivalul ăsta, jur, păcat să nu faceți cumva să fiți acolo la anul!), după care mă invită să pierd tot eu niște bani.

Aur, aur curat oamenii ăștia, jur! Dar stai așa, că nu-i așa. Evident că refuz să anulez rezervarea. Eu dădusem banii, habar nu am avut 1 lună că cei de la Casa Dexi sunt din alt film (ca să nu le zic direct țepari), așa că ce treabă aveam io să anulez, de parcă io făcusem ceva greșit.

La care răspunsul lor: ”Treaba dumneavoastră, sunt banii dumneavoastră”.

Aici au avut perfectă dreptate. Chiar sunt banii mei. De care nu îmi place să își bată joc niște ghiolbani cu aere de Hilton pe creastă de munte. Ceeea ce nu vă doresc și dumneavoastră.